În septembrie 1977, în peisajul cultural şi spiritual al Sătmarului a apărut o nouă unitate de învăţământ, „Liceul Industrial Nr. 7”, Satu Mare, cu un profil mai aparte: industrie alimentară. Noua instituţie şi-a început activitatea în anul şcolar 1977–1978, în partea dreaptă a parterului şi în corpul de clădire dinspre nord-est al Palatului Episcopal romano-catolic de pe strada 1 Decembrie 1918, nr. 2, cu 5 clase de liceu şi una de şcoală profesională cu un efectiv de 216 elevi; printre aceştia se aflau mulţi elevi originari din alte părţi ale ţării (judeţul Iaşi) sau din judeţele limitrofe: Bistriţa–Năsăud, Maramureş.

Iniţial, locația veche a liceului dispunea de 15 săli de clasă, internat şi cantină şcolară pentru circa 120 de elevi, sală festivă, centrală termică proprie, sală de sport. În anul şcolar 1977–1978, colectivul de cadre didactice cuprindea 19 membri, din care 11 profesori, 6 ingineri şi 2 maiştri instructori. În fruntea acestora s-a aflat d-na inginer Konya Judita, numită în funcţia de director, sub îndrumarea şi coordonarea căreia în anii imediat următori, liceul prinde contururi specifice şi reuşeşte să se lansese, în vara anului 1980, prima promoţie de absolvenţi ai clasei a XII-a cu diplomă de bacalaureat (35 elevi).

Începând cu anul şcolar 1978–1979, se conturează un colectiv de cadre didactice stabil, omogen şi de o indiscutabilă competenţă profesională şi intelectuală; acţiunea de constituire a acestuia putem considera că se încheie în anul şcolar 1982–1983, colectiv didactic al cărui nucleu şi structură organizatorică vor rămâne aproape neschimbate–cu mici excepţii – până după 1995. S-au constituit astfel catedrele pe discipline de învăţământ, formate din profesori, ingineri şi maiştri instructori titulari ai liceului.

Din 1978, numărul claselor şi al elevilor a cunoscut o creştere continuă şi semnificativă, încă la începutul anului şcolar 1987–1988, Liceul Industrial Nr. 7, Satu Mare funcţiona cu 21 de clase, din care 14 clase de liceu, curs de zi (516 elevi); 3 clase de liceu, curs seral (108 elevi); 4 clase de şcoală profesională (168 elevi), cu un efectiv total de 792 elevi.

În perioada 1988-1999 conducerea şcolii a fost alcătuită din d-na director Lupuţi Gabriela, profesor de chimie şi d-na Racolţa Otilia, director adjunct , profesor de fizică.  În perioada ianuarie 1990 – septembrie 1991, funcţia de director va fi ocupată de  d-nul Kurtinecz Petru, profesor de matematică, avându-i ca adjuncţi pe d-nul Izsak Gheorghe, până în septembrie 1990, şi pe d-nul inginer Toth Zoltan, până în septembrie 1991.

Din semestrul al doilea 1989 – 1990 şi vara 1990, datorită reducerii normei didactice şi printr-o nouă serie de titularizări, colectivul de cadre didactice va cunoaşte o restructurare profundă; unele vor fi apariţii pasagere, iar altele activează şi astăzi în şcoala noastră. În 1989 – 1990, liceul dispunea de 16 săli de clasă, 3 laboratoare, o sală de sport şi două ateliere şcolare (mecanică şi electromecanică).  Indicele de utilizare al spaţiilor de şcolarizare era 2. În anul şcolar 1990–1991, se atinge un nivel record al numărului de clase (31), al numărului total al elevilor (1174), cât şi al celor promovaţi (1133). În întreaga istorie a şcolii, de la înfiinţare (1977) şi până în prezent, nu s-a atins un asemenea record. Din 1991, au apărut o serie de elemente noi. „Liceul Industrial Nr. 7” îşi schimbă denumirea în „Grup Şcolar de Industrie Alimentară”, Satu Mare, iar conducerea şcolii este alcătuită din d-nul profesor Iovan Ioan Petru, director şi inginer, d-na  Konya Judita, director adjunct.

Evoluţia numărului de clase şi a efectivelor de elevi este fluctuantă pe perioada 1991-2008, dar tendinţa dominantă este în general descendentă, respectiv de scădere treptată de la an la an. În anul şcolar 1992–1993 nu a existat nici o clasă de învăţământ liceal, curs seral, dar din 1993 s-au reînfiinţat clase de seral, la care s-a renunţat definitiv în 2002. În intervalul 1991–1993, a funcţionat o clasă de învăţământ postliceal, alcătuită în principal din foştii absolvenţi ai şcolii noastre, cu specializarea laborant în industria alimentară. Din 1999 până în 2004, vor apărea şi clasele de ucenici (învăţământ complementar) pentru meseriile carmangier şi apoi mecanic în industria alimentară, iar din 2003-2004 s-au creat 5 clase ale şcolii de arte şi meserii, care înlocuiesc  învăţământul profesional.

Din septembrie 1999 conducerea școlii este preluată de d-na inginer Dîngă Adriana, iar în funcţia de director adjunct a rămas în continuare d-na inginer Konya Judita, până la pensionarea sa survenită în august 2008. Din septembrie 2008 director adjunct al şcolii este d-na Buda Ecaterina, profesor de matematică.

În perioada primelor două săptămâni ale semestrului al doilea din anul şcolar 2003 – 2004 (5-17 ianuarie 2004), Grupul Şcolar de Industrie Alimentară Satu Mare şi-a mutat sediul din clădirea de pe strada 1 Decembrie 1918, nr. 2, unde a funcţionat de la înfiinţare (1977), într-o nouă locație situată pe strada Al. I. Cuza, nr. 3A. În fapt, este vorba despre un schimb de clădiri: Grupul Şcolar Teologic „Hám János” s-a mutat în clădirea de pe strada 1 Decembrie 1918, nr. 2, parte componentă a palatului Episcopal Romano-Catolic, iar Grupul Şcolar de Industrie Alimentară a preluat locația Grupului Şcolar Teologic „Hám János” şi o aripă a Grupului Şcolar de Construcţii Maşini „Unio”, renovată şi reamenajată în acest scop.

În această locație, grupul nostru școlar a funcționat până în septembrie 2010, când a preluat clădirea Școlii Generale cu clasele I—VIII ”Dariu Pop”, de pe strada Crizantemei nr. 3 și a primit numele de Grup Școlar de Industrie Alimentară „George Emil Palade”, după numele marelui om de știință, primul român laureat al Premiului Nobel.

                                                                                                  

 

 

 

Înainte